Cum cumperi un domeniu pe care altcineva îl deține

Se întâmplă cam așa. Ai numele. L-ai testat pe prieteni, sună bine, se scrie ușor, ține și în engleză. Intri să îl cumperi și primești mesajul pe care îl știe toată lumea: domeniul este deja înregistrat.

Deschizi adresa, curios. Uneori te întâmpină un site abandonat prin 2013, cu un slider care nu se mai încarcă. Alteori o pagină de parking cu reclame. De cele mai multe ori, nimic — o eroare de conexiune. Domeniul e luat, dar nefolosit.

Vestea bună: se poate cumpăra. Vestea proastă: în România, procesul are câteva capcane specifice pe care nu le găsești în ghidurile traduse din engleză. Articolul ăsta e despre ele.

Mai întâi: ce cumperi, de fapt

La un domeniu .ro nu cumperi „proprietatea". Nici deținătorul actual nu o are. Ce există este dreptul de folosință, acordat de RoTLD (registrul național, administrat de ICI București) pe o perioadă determinată, contra unei taxe anuale de mentenanță.

Când „cumperi" domeniul de la altcineva, ceea ce se întâmplă tehnic este un transfer al dreptului de folosință — în jargon, un trade. RoTLD îl tratează practic ca pe o înregistrare nouă. Consecințele sunt trei și pe toate trebuie să le știi înainte să negociezi prețul:

1. Transferul costă. Tariful RoTLD pentru serviciul de transfer drept de folosință este identic cu cel de înregistrare — la momentul scrierii, 12 EUR + TVA pe an. Prin parteneri acreditați poate fi mai mic. (Tarifele se schimbă; verifică grila la zi înainte să faci socoteala.)
2. Data de expirare se resetează. Perioada rămasă plătită de vechiul deținător dispare. Dacă vânzătorul îți spune „are încă trei ani plătiți, deci valorează mai mult", nu e adevărat. Valabilitatea începe de la finalizarea transferului, pentru perioada pe care o plătești tu.
3. Transferul de deținător nu e același lucru cu transferul de registrar. Sunt două chei de autorizare diferite, generate din același panou, și confuzia dintre ele blochează tranzacții în fiecare lună. Revin mai jos.

Pentru .com, .net, .eu și restul, lucrurile funcționează cu codul EPP și cu mecanisme de transfer automate — mai simplu, dar cu alte riscuri.

Pasul 0: decide dacă merită înainte să cheltui energie

Înainte de orice mesaj către deținător, răspunde la trei întrebări.

Cât te-ar costa alternativa? Ăsta e singurul reper rațional pentru buget. Dacă un nume nou înseamnă logo refăcut, materiale reeditate, campanii reconfigurate și clienți care te caută sub vechea denumire, costul acela e plafonul tău. Dacă ești la început și n-ai construit nimic pe nume, alternativa costă aproape zero — iar atunci un domeniu de 3.000 de euro e o prostie, oricât de frumos ar suna.

Ai voie să folosești numele? Verifică marca. La OSIM pentru România, la EUIPO pentru marca europeană. Dacă numele reproduce o marcă înregistrată de altcineva în domeniul tău de activitate, poți cumpăra domeniul și tot să îl pierzi ulterior — sau, mai rău, să te trezești cu o acțiune în contrafacere. Contractul de înregistrare al RoTLD spune explicit că e responsabilitatea ta să determini dacă numele încalcă drepturile altcuiva.

Ai timp? O achiziție de acest tip durează, realist, între câteva săptămâni și câteva luni. Identificarea deținătorului, discuția, negocierea, procedura administrativă. Dacă lansezi peste zece zile, ia altă decizie.

Pasul 1: află cine deține domeniul

Aici începe partea românească a poveștii.

WHOIS-ul RoTLD (rotld.ro, secțiunea WHOIS) îți spune întotdeauna data înregistrării, data expirării, starea domeniului, registrarul și nameserverele. Datele deținătorului, însă, depind de cine e:

• persoană juridică — datele sunt publice și le vezi direct;
• persoană fizică — datele nu se afișează, conform GDPR. Nu e o opțiune pe care deținătorul o bifează; e regulă generală, aplicată tuturor.

Serverul WHOIS pe portul 43 nu afișează niciodată date despre deținător, indiferent de tip. Interfața web e cea utilă.

Dacă deținătorul e persoană fizică, ai nevoie de muncă de teren:

• Arhiva web. Dacă domeniul a găzduit cândva un site, versiunile vechi conțin adesea nume, telefon, adresă, CUI. Wayback Machine e prima oprire.
• Înregistrările DNS. Uită-te la nameservere și la înregistrările MX. Îți spun ce furnizor de găzduire folosește. Un furnizor serios nu îți dă datele clientului, dar poate transmite un mesaj — merită întrebat politicos.
• Căutare simplă. Numele domeniului între ghilimele, în Google. Firme radiate, pagini de Facebook abandonate, anunțuri vechi, profiluri LinkedIn. Domeniile inactive sunt de obicei rămășițele unui proiect care a existat.
• ONRC, dacă e persoană juridică și firma mai există.

Și mai există o opțiune pe care aproape nimeni nu o cunoaște: RoTLD oferă contra cost un serviciu de notificare a deținătorului, la cererea scrisă și motivată a unui terț, în vederea organizării unei întâlniri. Tariful listat este de 200 EUR + TVA. Nu primești datele deținătorului — primești șansa ca mesajul tău să ajungă la el prin registru. E scump pentru un domeniu de 200 de euro și ieftin pentru unul de 10.000. Judecă în funcție de miză.

Ce nu faci: nu suni rude, nu presezi, nu inventezi identități, nu trimiți zeci de mesaje pe toate canalele. În afară de faptul că e nepoliticos, e cea mai bună metodă de a dubla prețul sau de a bloca definitiv discuția.

Pasul 2: verifică ce cumperi, nu doar cum sună

Un domeniu vechi vine cu istorie, iar istoria poate fi un activ sau o problemă.

Ce a fost pe el. Treci prin arhiva web. Dacă domeniul a fost o rețea de linkuri, un site de pariuri sau o farmacie online dubioasă, moștenești reputația aceea. Verifică dacă mai există pagini indexate în Google (site:domeniu.ro), uită-te la profilul de linkuri cu orice instrument de SEO ai la îndemână și verifică-l în listele publice de spam dacă intenționezi să trimiți email de pe el.

Vechimea nu e automat valoare. Un domeniu vechi cu istoric curat ajută. Un domeniu vechi cu istoric toxic e mai rău decât unul nou-nouț.

Starea domeniului. Dacă WHOIS-ul arată pendingDelete, situația e alta: domeniul a expirat și e programat la ștergere. Nu îl poți cumpăra de la deținător prin procedura obișnuită în orice moment; într-o astfel de stare, opțiunile sunt limitate, iar la 90 de zile de la expirare domeniul e șters și devine liber, pe principiul „primul venit, primul servit". Detaliez mai jos.

Pasul 3: primul mesaj

Regula de aur a negocierii de domenii: cine spune primul un preț, pierde.

Nu scrii „vă ofer 2.000 de euro". Scrii că ești interesat de domeniu și întrebi dacă deținătorul ar lua în calcul un transfer și în ce condiții. Îl lași pe el să deschidă.

Câteva reguli practice:

• Fii scurt. Cinci propoziții, nu o pagină.
• Nu-ți etala bugetul, dar nici bugetul firmei. Dacă scrii de pe adresa unei companii mari, prețul crește instantaneu. O adresă personală, neutră, e perfect onestă și rezonabilă.
• Nu explica cât de mult îți trebuie. Entuziasmul e informație pe care o vinzi gratuit.
• Fii om. Multe domenii .ro sunt ținute de oameni care au uitat de ele. Un mesaj politicos, clar, fără jargon, are șanse mari să primească răspuns.

Un model care funcționează:

Bună ziua,

Vă scriu în legătură cu domeniul exemplu.ro, al cărui deținător înțeleg că sunteți. Lucrez la un proiect pentru care numele s-ar potrivi și aș vrea să vă întreb dacă ați lua în considerare transferul lui.

Dacă da, spuneți-mi ce condiții aveți în minte și vedem dacă ne încadrăm. Procedura de transfer o gestionez eu integral.

Mulțumesc pentru timp,

[nume, telefon]

Dacă nu primești răspuns, mai încearcă o dată peste două-trei săptămâni, pe alt canal dacă ai. Apoi oprește-te. Tăcerea e și ea un răspuns, iar situațiile se schimbă — poți reveni peste șase luni.

Pasul 4: prețul

Nu există o grilă. Există însă câteva ancore utile.

Cât valorează pentru tine — costul alternativei, calculat la Pasul 0. Ăsta e maximul.

Cât valorează pe piață — uită-te la ce se cere pentru domenii comparabile pe platformele de aftermarket și pe bursele românești de domenii. Atenție: prețul cerut nu e prețul obținut. Mulți cer 5.000 de euro pe domenii care nu s-au vândut de zece ani.

Cât îl costă pe el să îl țină — 12 EUR + TVA pe an, sau mai puțin printr-un partener. Un deținător care plătește taxa de zece ani fără să folosească domeniul are, de obicei, o valoare emoțională atașată, nu una economică. Asta se negociază cu răbdare, nu cu argumente.

Pregătește-ți din start și limita de sus, și punctul de la care pleci. Și acceptă un adevăr incomod: uneori răspunsul e nu, indiferent de sumă. Un plan B existent îți dă putere în negociere. Lipsa lui se simte în ton.

Pasul 5: mecanica transferului la .ro, pas cu pas

Aici pierd oamenii bani. Citește de două ori.

Vânzătorul intră pe rotld.ro, în panoul de administrare online al domeniului, cu numele domeniului și parola. Dacă nu mai știe parola, o resetează pe adresa de email asociată domeniului. Dacă nici la acea adresă nu mai are acces, există o procedură separată de modificare a emailului, cu documente — iar acest pas singur poate adăuga săptămâni. Întreabă-l din start dacă are acces.

Generează cheia potrivită. În panou sunt două opțiuni care seamănă periculos:

• Cheie de autorizare pentru transfer drept de utilizare/folosință — schimbarea deținătorului. Asta îți trebuie.
• Cheie de autorizare pentru transfer la alt registrar — doar mută administrarea la alt furnizor, deținătorul rămâne același. Asta nu îți folosește la nimic.

Cheia ajunge automat pe emailul asociat domeniului și de acolo îți este transmisă ție.

Un detaliu important: din iulie 2020, RoTLD a eliminat cererea/acordul de transfer semnat. Generarea cheii și transmiterea ei către viitorul deținător sunt considerate acordul vânzătorului. Cu alte cuvinte, din momentul în care ai cheia, poți duce procedura până la capăt singur.

Cumpărătorul completează formularul online de transfer de pe site-ul RoTLD cu datele lui (persoană fizică — CNP; persoană juridică — CUI și număr de la Registrul Comerțului) și plătește. Transferul se consideră finalizat după confirmarea plății de către bancă și procesarea cererii. Prin partener acreditat, procedura e aceeași, dar factura vine de la partener și de obicei ai pe cineva care te ghidează.

Ordinea banilor. Nu există un escrow oficial pentru .ro, iar mecanismele automate ale marketplace-urilor internaționale nu se aplică registrului românesc. Practic ai trei variante:

• Plată în două tranșe — un avans rezonabil la semnarea contractului, restul după ce transferul e finalizat și confirmat în WHOIS. Cel mai des folosită și cea mai echilibrată.
• Intermediar — un registrar sau broker românesc care gestionează atât banii, cât și procedura. Costă un comision, dar elimină cea mai mare parte din risc.
• Escrow internațional, pentru sume mari, cu tot cu comisioane și birocrație.

Contract, oricât de mică ar fi suma. Un document de o pagină, semnat de ambele părți, care să conțină: domeniul, prețul, declarația vânzătorului că este deținătorul de drept și că nu există litigii sau drepturi de marcă în conflict, obligația de a genera și transmite cheia de transfer drept de folosință într-un termen precis, ce se întâmplă dacă nu o face, cine suportă taxa RoTLD. Fără contract, într-un conflict, ai o discuție pe WhatsApp și un extras de cont.

Partea fiscală. Dacă vânzătorul e firmă, primești factură — banal. Dacă e persoană fizică, banii aceia sunt un venit care are un regim fiscal, iar cine îl declară și cum depinde de situație. Nu e o zonă în care să improvizezi: întreabă-ți contabilul înainte de plată, nu după.

Pasul 6: după transfer, în aceeași zi

Un domeniu prost administrat se pierde exact ca unul uitat. Bifează lista:

• Verifică în WHOIS că apare noul deținător și noua dată de expirare.
• Salvează parola de la panoul RoTLD într-un manager de parole. Nu într-un email.
• Pune un email de contact care nu depinde de domeniul respectiv. Dacă adresa de contact e contact@domeniul-tocmai-cumpărat.ro și domeniul cade, nu mai poți nici reseta parola, nici primi notificările de expirare. E cauza numărul unu a domeniilor pierdute în România.
• Plătește pe mai mulți ani. Se poate până la zece. Cel mai ieftin abonament de liniște de pe piață.
• Setează nameserverele către găzduirea ta și verifică propagarea.
• Dacă aveai deja un site pe alt domeniu, fă redirecționări 301 de pe vechile adrese pe cele noi, pagină cu pagină. Nu totul spre pagina principală.
• Verifică SSL și, dacă folosești email, configurează corect SPF, DKIM și DMARC. Un domeniu vechi poate avea o reputație de expeditor pe care nu o cunoști.

Cazuri speciale, dar frecvente în România

Domeniul e pe firma care ți-a făcut site-ul acum zece ani. Clasicul. Verifică în WHOIS cine e deținătorul înainte să presupui că e al tău. Dacă firma mai există și relația e bună, e o procedură de transfer de zece minute. Dacă nu mai există, treci la punctul următor.

Deținătorul e o firmă radiată. RoTLD are proceduri dedicate pentru situația asta, cu formular de sesizare, copie a actului de identitate al semnatarului și un document care atestă radierea — certificat constatator de la Registrul Comerțului, hotărâre judecătorească sau extras din Monitorul Oficial. Există o variantă cu acordul foștilor asociați și una fără, în care registrul notifică deținătorul și așteaptă un termen (de ordinul a 30 de zile) înainte de a decide. E lent, dar funcționează, și e infinit mai bine decât să renunți la un nume pe care l-ai folosit zece ani.

Domeniul e expirat, în pendingDelete. După expirare, domeniul .ro nu mai funcționează și intră în această stare pentru 90 de zile. În tot acest interval, deținătorul îl poate reînnoi oricând — deci nu conta pe faptul că îl prinzi. La finalul celor 90 de zile, dacă nu s-a plătit, domeniul e șters și devine liber, primul venit primul servit. Serviciile de tip backorder încearcă înregistrarea automată în secunda în care se eliberează, dar nu îți garantează nimic. Dacă domeniul chiar contează, tot cea mai sigură cale rămâne discuția cu deținătorul actual.

Ai marcă înregistrată și cineva ți-a luat numele cu rea-credință. Ăsta nu mai e un caz de cumpărare, ci de dispută. Domeniile .ro intră sub politica de rezolvare a disputelor, iar plângerile se depun la un centru de arbitraj — cel mai cunoscut fiind Centrul de Arbitraj și Mediere al OMPI, care are o serie întreagă de decizii pe domenii .ro. Procedura e online, durează câteva luni, iar decizia e implementată de RoTLD. Trebuie să dovedești simultan trei lucruri: că domeniul e identic sau similar până la confuzie cu marca ta, că deținătorul nu are un interes legitim asupra lui și că a fost înregistrat și folosit cu rea-credință. Costurile nu sunt mici, deci merită pentru mărci reale, cu prejudiciu real — nu pentru „mi-ar fi plăcut și mie numele ăsta".

Și invers, foarte important: dacă tu ești cel care cumpără un domeniu ce reproduce marca altcuiva, sperând să îl revinzi mai scump titularului mărcii, exact asta e definiția de manual a relei-credințe. E o cale sigură să pierzi și domeniul, și banii.

Dacă răspunsul e nu

Nu e capătul lumii. Ai variante reale:

• Altă extensie. .com e cea mai comodă alternativă, iar pentru multe proiecte e chiar mai bună.
• Un nume ușor modificat, dacă rămâne clar și ușor de dictat la telefon. Evită cratimele și literele dublate: „ne găsiți la, ăăă, stai să-ți explic" nu e o strategie de brand.
• Monitorizează expirarea. Notează-ți data din WHOIS și verifică periodic. Oamenii uită să plătească.
• Revino peste șase luni. Deținătorii își schimbă planurile, firmele se închid, proiectele mor. Un „nu" în februarie poate fi un „cât dai?" în octombrie.

Pe scurt

Un domeniu ocupat nu e un zid, e o negociere cu o procedură administrativă la capăt. Ordinea corectă e: stabilește dacă merită, verifică marca și istoricul, află cine deține, întreabă fără să dai tu prima cifră, semnează un contract oricât de scurt, plătește în tranșe, cere cheia corectă și verifică totul în WHOIS la final.

Iar dacă la finalul acestui drum ai domeniul, mai trebuie doar ceva pe el.

La Maghost înregistrăm și transferăm domenii .ro și internaționale, iar dacă ai cumpărat un domeniu de la altcineva și te-ai împotmolit în procedură, îți spunem exact ce cheie trebuie generată și ce formular se completează. Găzduirea, certificatul SSL și migrarea site-ului le facem tot noi. Scrie-ne, plăcerea e de partea noastră.